Orasul Constanta pentru mine reprezinta legatura dintre un Orient apropiat si farmecul marii. Am strabatut toate stradutele din Centrul Vechi pentru ca acolo am putut sa descopar o imagine diferita de ochii celor care locuiesc si traiesc zi de zi în acest oras. Dar, mai presus de acest lucru, am regasit o liniste, o pace care ma transpune în copilarie. Am regasit cuvantul acasa. Strazile devin uneori melancolia unui trecut pe care acum îl retraiesc. Cand spun simplitate, ma refer la cantecele religioase sau chemarea religioasa ce se aude din Marea Moschee. Pescarusii sunt parte din cantecul orasului ce in permanenta anima strazile, unele pustii ca intr-o zi de Sarbatoare. Crestin fiind, am simtit un spirit multicultural religios. O acceptare a tuturor religiilor, unite intr-o singura imagine, a Orasului Marii. Ce ma fascineaza este misterul. Peisajul pe care il puteam vedea pe timpul zilei, noaptea isi revela o alta latura. Luna pentru mine aici rasare altfel, am si zarit-o cum iese din mare, noaptea. Este un sentiment si o imagine pe care o voi pastra ca amintire, în suflet. Dar am ramas cu ceva de la ea. Am invatat ceva. Am învatat ca marea are un glas pe care nu il regasesc în alta parte. Daca ar putea sa vorbeasca, ar face-o prin vant. Si deseori ascult bataia vantului. Astfel ca pentru fiecare imagine, marea m-a ajutat, vantul mi-a fost companion. Plopii pe care ii regasesc ca un simbol, arbustii de mici dimensiuni sau teii, sunt cei care mi-au iesit in evidenta pentru ca mi-au imbracat imaginile, de multe ori aplecati din varf de un vant puternic. Cazinoul este punctul central care atrage prin istorie, dar si prin eleganta. Promenada este probabil cel mai des circulata. Ma regasesc si eu, cu fiecare drum la mare, intr-o plimbare pe care doresc sa o prelungesc cat mai mult posibil fixat uneori de marginea balustradei, cat mai aproape de valurile care se sparg în pietre. Doresc sa revin cat mai des, pentru a ma reintalni cu aceste imagini si sa revad atat pe timpul zilei cat si pe timpul noptii strazile si marea. Pentru ca stiu ca de fiecare data orasul imi va arata o alta fata pe care înca nu am reusit sa o descopar. Astfel, calatoria mea in Orasul Marii continua, prin aceste fotografii.

Numele colectiei poarta numele poeziei scrisa de Nela Dinescu. Din iubire pentru plimbarile lungi si boeme in acest oras cu iesire la mare, aceasta poezie intra in completarea fotografiilor prin muzicalitatea si emotia versurilor. Astfel a luat nastere numele colectiei, "Orasul Marii".

O incursiune intr-o lume artistica, un spatiu eclectic si plin de farmec, unde modernismul se impleteste cu elementele clasice, atemporale, si dau viata spatiului plin de suflet, de caldura si de lumina numit Palatul Noblesse. Aici totul este arta. Oriunde privesti, elementele decorative, picturile, mobila cu elemente clasice, totul iti spune o poveste. Am intrat in acest palat superb sa surprind cu camera ceea ce ochiul nu poate vedea - intr-un mod obscur, usor dramatic, am surprins profunzimea ce se ascunde dincolo de usi, dincolo de culorile vibrante si atmosfera radianta care freamata in palat. Intre lumini si umbre, am vrut sa redau fragmente, emotii si sa surprind misterul acestui loc fascinant. Muzica, ca parte intrinseca a elementelor artistice, la inceput a fost pe neintelesul sinelui meu creator. Dar pe masura ce am integrat-o si m-am pierdut in ea, am inteles ca muzica, ce denota modernismul si reda suflul vivace si tineresc, muzica este parte din creatia mea. Odata cu muzica, pierzandu-ma in ritm, in traire si in frumusete, am putut surprinde misterul si profunzimea intr-o maniera clarobscura. In straturi de lumina si intuneric, am redat eleganta, rafinamentul si frumusetea acestui loc incarcat de istorie, unde timpul si-a pus amprenta insufletind locul, creand magia si aducand cu el o parte din vremurile de alta data. Palatul Noblesse este si va ramane pentru mine o sursa de inspiratie eclectica, o inspiratie pe care doar frumosul si rafinamentul mi-o poate oferi.